Fără de Har aș fi corabia-n derivă
Lovită-n plin de valuri cenușii,
Aș fi talazul înspumat ce-i stă-mpotrivă
Turbat, în încleștare de stihii.
Cât mai am suflare vreau mereu să cânt
Harul lui Hristos îmi e de-ajuns
În a mea umblare pe acest pamânt
Harul lui Hristos îmi e de-ajuns!
Fără de Har aș fi copacul smuls din glie,
Prins în vârtej de apă și de foc
Aș fi țărâna răvășită din câmpie
Ce se rotește într-un straniu joc.
Și doar prin Har, cât voi avea în piept suflarea,
În bucurie și-n amarnic plâns,
Voi înălța spre Domnul domnilor cântarea
Căci Harul lui Hristos îmi e de-ajuns!